O excursie de trekking în Himalaya este una dintre cele mai apreciate forme de călătorie în munții înalți pentru pasionații de munte. Cei mai înalți munți ai lumii atrag prin dorința de a-i vedea și, mai ales, de a-i parcurge la pas.
Nu trebuie să urci pe vârfurile Himalayei ca să te lași cucerit de frumusețea acestor munțiUsunąć kropkę końcową. Este suficient să alegi unul dintre numeroasele trasee de trekking din Himalaya. Din văile adânci se deschid priveliști fantastice, accesibile tuturor, spre giganții Himalayei. Tot acolo poți simți ritmul vieții din micile sate nepaleze. Săptămânile petrecute pe poteci, printre acești uriași, vor fi o experiență de neuitat pentru orice iubitor de munte. Ca să pornești într-un trekking, nu trebuie să fii alpinist, himalaist sau maratonist. Este de ajuns să îți placă drumețiile montane și să ai o condiție fizică decentă.
Principala dificultate care deosebește trekkingul în Himalaya de turele de trekking din alți munți este, desigur, altitudinea. De aceea, este esențial să tratezi aclimatizarea la altitudine cu maximă seriozitate. Cum suportă organismul nostru șederea la altitudini mari vom afla abia la fața locului. Totuși, nu trebuie să ne îngrijorăm excesiv din cauza asta. Un lider de echipă cu experiență vă va spune ce trebuie să faceți pentru ca procesul de aclimatizare să decurgă corect. Mai complicat este dacă aveți în plan o plecare pe cont propriu în Himalaya și nu aveți încă experiență în acest sens. Atunci ar merita măcar să ascultați câteva podcasturi sau live-uri pe internet pe această temă.
Șederea îndelungată la altitudine afectează capacitatea organismului nostru de regenerare. În multe cazuri, altitudinea provoacă insomnie, ceea ce accentuează și mai mult oboseala. Șederea la altitudine poate avea anumite contraindicații, în special medicale. Printre contraindicațiile pentru trekkingul himalayan se pot număra orice afecțiuni ale sistemului circulator, precum și operațiile suferite anterior. Cea mai frecventă și, totodată, periculoasă este hipertensiunea, mai ales dacă nu a fost tratată. Dacă însă avem cunoștințele necesare și medicamente care reglează tensiunea, iar medicul nostru nu vede contraindicații pentru o astfel de călătorie, putem pleca fără probleme. Este bine să luați cu voi un tensiometru, deoarece nu întotdeauna putem observa schimbările „cu ochiul liber”.
O altă afecțiune la care trebuie să fiți atenți în timpul trekkingului în Himalaya este diabetul. Pentru persoanele cu diabet, o plecare în Himalaya este posibilă doar după consultarea medicului. Informați neapărat liderul grupului despre afecțiunile cronice. În cazul diabetului, merită să îi dați liderului o fiolă de insulină și să îl instruiți ce să facă în cazul unei indispoziții bruște. Țineți minte că de acest lucru poate depinde siguranța voastră.
Un aspect important este și pregătirea fizică. Trekkingurile nu sunt excursii pentru profesioniști, însă nu îi recomand unei persoane cu o condiție fizică slabă și care nu face niciun fel de efort fizic să plece într-o astfel de tură. Dacă te gândești la un trekking în Himalaya, gândește-te și cum să te pregătești pentru el. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele care își recapătă condiția fizică și sănătatea după boli grave, intervenții medicale sau care au suferit de obezitate. În astfel de cazuri recomand să începeți antrenamentele sub îndrumarea unor specialiști.
Chiar dacă ai o condiție fizică normală, merită totuși să te pregătești puțin. Cu câteva luni înainte de plecarea în trekking, este bine să începi antrenamente aerobice regulate: mers pe bicicletă, alternarea mersului cu alergarea, alergare sau antrenamente la sala de fitness. Deosebit de importante vor fi exercițiile cardio, adică cele de anduranță. Antrenamentele de forță nu ne vor fi prea utile. Să nu uităm că trekkingul în Himalaya înseamnă multe ore de mers zilnic la altitudini mari. Acest lucru poate obosi organismul într-un mod complet diferit față de orice activitate desfășurată la altitudini joase.
Trekkingul prin văile Himalayei înseamnă adesea deplasare la altitudini mari, mult peste cele din Tatra și chiar peste multe vârfuri alpine de peste 4000 m. Mulți „trekkeri” uită acest lucru. În majoritatea turelor de trekking, începem mersul pe jos la altitudini cuprinse între 1500 și 3000 m deasupra nivelului mării. Depinde de zona în care mergem și de modul de transport până la începutul potecii. Uneori este vorba despre o mașină de teren care ne duce la punctul de start, alteori despre un avion de mici dimensiuni, ca în cazul trekkingului spre Everest, iar uneori despre un elicopter închiriat (în cazul zonelor mai greu accesibile).
Kathmandu se află la altitudinea de 1400 m deasupra nivelului mării. De aici zburăm, de exemplu, spre Lukla, aflată la 2860 m deasupra nivelului mării. Chiar și această diferență de altitudine poate fi resimțită de multe persoane, cu atât mai mult cu cât, după sosire, trebuie să pornim imediat la drum și să dormim la altitudini tot mai mari. În zilele următoare ale oricărui trekking în Himalaya vom ajunge rapid la 3000–4000 de metri. În acest caz merită să ținem minte să nu exagerăm cu ritmul etapelor zilnice. Ce înseamnă asta? Să nu mergem prea repede, să avem grijă să consumăm multe lichide și să mâncăm corespunzător, pentru că hrana este „combustibilul” nostru pentru mers. Mai ales că acesta este abia începutul. În trekkingul spre Everest vom atinge altitudini de peste 5000 de metri. Tabăra de bază se află la aproape 5400 m deasupra nivelului mării, iar Kala Pattar, deasupra taberei, la peste 5600 m. Este altitudinea Elbrusului și mult mai sus decât Mont Blanc sau alți patrumiari alpini. Așadar, aici nu poate fi vorba despre o simplă „joacă de-a muntele”.
Deși trekkingul în Himalaya este, fără îndoială, mult mai simplu decât ascensiunea pe vârfurile menționate, șederea îndelungată la altitudini mari rămâne o provocare. De aceea, așa cum am amintit deja, procesul de aclimatizare la munte nu trebuie tratat cu superficialitate. La fiecare prag de altitudine, de exemplu la 4000 sau 5000 de metri, merită planificate opriri de aclimatizare, adică nopți suplimentare petrecute la acele altitudini. Acest lucru va conta atunci când vă veți apropia de obiectivul mult dorit al trekkingului vostru. Am văzut nu o dată în Himalaya persoane care au plătit graba excesivă prin simptome serioase de rău de altitudine, care le-au împiedicat să finalizeze traseul. Merită să țineți minte că, în timpul trekkingurilor himalayene, apar și cazuri de deces cauzate de răul de altitudine. Din fericire, acestea sunt foarte rare și îi privesc, în marea majoritate, pe cei care încalcă regulile descrise mai sus.
Perioada ideală pentru trekkinguri în Himalaya este primăvara sau toamna noastră. Scriu „noastră” pentru că în Nepal anotimpurile arată altfel. Anul se împarte în sezoane înainte și după muson. Musonul coincide cu vara noastră și este, de obicei, perioada cu cele mai multe precipitații: jos ploi, iar sus zăpadă. Sezonul de iarnă este cel mai apropiat de vremea noastră. Totuși, se deosebește de iarna noastră prin faptul că are mai puține ninsori. În această perioadă sunt tipice vânturile puternice și reci. Acestea spulberă zăpada, iar foarte des, în acest sezon, stâncile și versanții rămân descoperiți și foarte înghețați. Așadar, este uscat, iar zăpada nu stabilizează prea bine terenul. Atunci crește și riscul de căderi de pietre etc.
Iarna, strict teoretic, trekkingurile în Himalaya sunt posibile, însă din cauza infrastructurii nefuncționale (lodge-urile), practic nu prea au sens. Este și o perioadă extrem de nerecunoscătoare, pentru că natura din Himalaya arată cu totul altfel. Nu veți vedea atunci, ca primăvara, rododendroni înfloriți, nu vă veți încălzi la soare pe terasă admirând munții din jur. Și până la urmă tocmai pentru asta mergem în trekking, nu-i așa? Șederile de iarnă au mai degrabă sens în cazul expedițiilor sportive, nu atunci când scopul este să admiri giganții Himalayei.
Să ne concentrăm, așadar, pe primăvară și toamnă, adică pe sezoanele de dinainte și de după muson. Nu există diferențe majore care să ne indice clar care dintre aceste perioade ar fi mai bună. Ambele sezoane sunt la fel de potrivite, cu excepția cazului în care ne ghidăm, de exemplu, după perioadele de vegetație. Primăvara, așa cum am scris mai sus, rododendronii înfloresc spectaculos în Himalaya. Este și mai cald în Kathmandu atunci când coborâm și ne întoarcem din trekking. Toamna, din cauza iernii care se apropie, dacă pornim în trekking, de exemplu, în octombrie și ne întoarcem la începutul lui noiembrie, vom simți serile răcoroase din Kathmandu. Totuși, acesta este și un anumit avantaj al toamnei. De multe ori, când am fost acolo toamna, în ciuda vremii mai reci din munți, perioadele așa-numitelor „ferestre de vreme bună” au fost mai lungi. Toamna, la altitudinea vârfurilor, bat deja mai des vânturi puternice, care alungă norii, iar acest lucru poate influența pozitiv vizibilitatea. Totuși, depinde parțial și de configurația vremii din anul respectiv.
Mai există un element care vă poate ajuta să alegeți perioada anului. Acesta se aplică însă doar trekkingului spre Everest și Lhotse. Primăvara, tabăra de bază de sub acești munți este plină de expediții, adică de alpiniști și corturi. Toamna, acestea nu sunt acolo sau apar foarte rar și în număr redus. Așadar, dacă vreți să vedeți o tabără de bază de la Everest plină de viață, alegeți primăvara. Dacă vreți să contemplați în liniște priveliștile din jur, vă recomand toamna.
Pe scurt: nu pot să vă indic fără echivoc care dintre perioade este mai bună. Cel mai bine este să mergeți în trekking în Himalaya de câteva ori: o dată primăvara, o dată toamna.
Practic, fiecare aventură himalayană începe în capitala Nepalului, Kathmandu. Modul obișnuit de a ajunge acolo este, desigur, avionul, deși, pur teoretic, se poate ajunge și pe uscat, așa cum făceau odinioară expedițiile himalayene poloneze. Totuși, având în vedere că plecăm în trekking pentru 2–3 săptămâni, cred că nimeni nu va dedica încă o lună sau mai mult doar drumului. În perioada pandemiei, acest lucru este în plus practic imposibil și poate fi și periculos. Există destul de multe opțiuni de zbor din Polonia spre Nepal. De ani buni, cea mai convenabilă conexiune este Qatar Airways, din Varșovia prin Doha, până la Kathmandu. Costul unui astfel de zbor în ultimii ani a fost, de obicei, de 3500–4500 PLN. Merită să fiți atenți, pentru că dacă cumpărăm biletele prea târziu, prețurile pot crește chiar până la 6000 PLN. Așadar, este bine să vă gândiți la achiziționarea biletului din timp.
Pentru a intra în Nepal avem nevoie de viză. Este o formalitate pe care o rezolvăm după sosire, la aeroport. În ultimul an, din cauza pandemiei, a fost necesară o invitație specială din partea unei agenții turistice locale și, pentru o vreme, viza trebuia obținută la ambasade înainte de sosire. Din fericire, de curând, viza poate fi cumpărată din nou la aeroport. Vizele pentru Nepal nu sunt scumpe, iar costul depinde de durata șederii. Vizele turistice obișnuite pentru trekkinguri în Himalaya costă 25 sau 50 USD (pentru 2, respectiv 3–4 săptămâni).
Programul propriu-zis al trekkingului durează, de obicei, aproximativ 14 zile (de exemplu, traseul spre Everest Base Camp). La acesta trebuie însă adăugate zilele pentru zborul spre Nepal, zilele necesare pentru formalitățile de la fața locului și o marjă de siguranță obligatorie în caz de vreme nefavorabilă. Nu este vorba atât despre vremea rea din timpul trekkingului, cât despre lipsa condițiilor meteo potrivite pentru avioanele care ne duc spre și dinspre Lukla (în cazul trekkingurilor care încep din Lukla). Există perioade în care avioanele nu zboară pe această rută timp de câteva zile, iar o astfel de situație poate apărea atât la urcare, cât și la întoarcere. Prin urmare, trebuie să aveți câteva zile de rezervă, mai ales că și în Nepal ajungem cu avionul, iar modificările biletelor internaționale pot fi costisitoare sau chiar imposibile. Există, desigur, întotdeauna o soluție de urgență, adică zborul cu elicopterul, dar aceasta este o opțiune de ultimă instanță și nu se numără printre cele mai ieftine.
Kathmandu, capitala Nepalului, nu este un oraș mare. De la aeroport până în centrul turistic se poate ajunge în 20–30 de minute. Pentru a ajunge la hotel, puteți lua un taxi. Totuși, este mai bine să aveți transportul aranjat și rezervat dinainte, astfel încât cineva să vă aștepte. Acest lucru se poate organiza printr-una dintre agențiile locale. Atenție însă: multe firme din Nepal funcționează ilegal, iar diversele certificate și atestate sunt adesea falsificate. Merită, așadar, să verificați dacă firma respectivă se află în registrele oficiale ale Ministerului Turismului din Nepal. Dacă nu sunteți siguri, este mai bine să luați în calcul organizarea plecării printr-o agenție poloneză și un touroperator legal. Astfel de firme dețin garanții guvernamentale speciale, care vă protejează în cazul unor evenimente neprevăzute.
Pentru a pleca într-un trekking în Himalaya nu este suficient doar să ajungi cu avionul în Nepal. Pe traseele fiecărui trekking sunt necesare permise speciale emise de Ministerul Turismului din Nepal, așa-numitele TIMS (Trekkers Information Management System). Nu există nicio modalitate de a „ocoli” acest lucru și nu recomand să încercați. Pe trasee întâlnim de multe ori puncte de control, unde va trebui să prezentăm documentele. În cazul trekkingului spre Everest, permisele sunt verificate imediat după sosirea în Lukla. Aici este vorba despre permisul de intrare în Parcul Național Sagarmatha (așa numesc nepalezii Mt Everest). Chiar la ieșirea din Lukla se află primul punct de control.
Teoretic, cardul TIMS și alte formalități pot fi rezolvate personal, petrecând multe ore la Ministerul Turismului. Merită însă să știți că Nepalul nu se numără printre țările în care lucrurile se rezolvă rapid. Este mult mai bine să luați în calcul serviciile unor agenții profesioniste. În acest fel vă veți putea ocupa liniștiți de vizitarea orașului Kathmandu, iar permisele gata pregătite vă vor aștepta înainte de plecarea în trekkingul din Himalaya.
Kathmandu, sau mai exact Thamel, cartierul turistic al capitalei Nepalului, este ultimul loc unde puteți eventual să completați sau să închiriați echipament montan ori de trekking. Circulă nenumărate povești despre faptul că în Thamel se poate cumpăra orice pentru câțiva dolari. Totuși, acest lucru nu este pe deplin adevărat. Desigur, veți găsi acolo o mulțime de magazine din zona outdoor. Însă, în marea majoritate a cazurilor, echipamentul și îmbrăcămintea vândute acolo sunt falsuri sau produse de calitate slabă. Asta explică prețurile foarte atractive. Magazinele de brand, adică cele oficiale, sunt doar câteva în Thamel, iar prețurile din ele sunt mai mari decât în Polonia. Prin urmare, recomand să vă procurați echipamentul potrivit pentru voi înainte de zborul spre Nepal. Cu atât mai mult cu cât atunci este mai ușor să faceți o eventuală reclamație sau un schimb.
Contrar aparențelor, pentru un trekking în Himalaya nu ai nevoie de echipament de iarnă. Uneori pot fi utile doar colțarii, iar alteori sunt suficiente mini-colțarii. Personal, o singură dată am fost nevoit să folosesc colțari într-un trekking în Himalaya. A fost pe un scurt tronson de traversare a unui versant, în partea finală a văii, înainte de a ajunge la Sanctuarul Annapurna. Se întâmplă ca uneori să fie nevoie de colțari la trecerea peste pasul Thorung La, 5416 m deasupra nivelului mării, în trekkingul din jurul Annapurnei. În trekkingul spre tabăra de bază de la Everest nu am folosit niciodată colțari, deși am fost acolo de multe ori.
În trekkingul din Himalaya ai nevoie de echipament și îmbrăcăminte outdoor tipice. Este o ținută asemănătoare cu cea necesară pentru drumețiile prin munții polonezi într-o toamnă însorită. Totuși, trebuie să iei în calcul serile reci și ninsorile care pot apărea brusc. Prin urmare, va fi utilă o jachetă din puf ușoară, de tip pulover din puf, sau o jachetă cu Primaloft. Sunt indispensabili bocancii de trekking comozi și de bună calitate. Recomand și bețele de trekking.
Pe vreme bună, zilele pot fi foarte calde și se întâmplă să puteți merge în tricou. Dar se poate întâmpla și să prindeți un vânt foarte rece sau ninsoare viscolită. Trebuie să fiți pregătiți pentru diverse situații.
Pe lângă trekkingul în Himalaya, în Nepal există o mulțime de atracții care merită văzute. Este bine să vă procurați ghiduri potrivite sau să angajați la fața locului un ghid care să vă conducă prin aceste locuri. Nu este un serviciu scump, așa că nu merită să faceți economii tocmai aici.
Trebuie menționat că Kathmandu, Bhaktapur și Patan sunt descrise drept Cele Trei Orașe Regale. Numărul monumentelor pe care le veți vedea acolo este uriaș. În Valea Kathmandu veți găsi o mulțime de temple și palate. Cele mai importante dintre ele sunt Palatul Durbar, templul maimuțelor Swayambunath, templul hindus Pasupatinath (aici se poate vedea ritualul incinerării morților), templul budist — stupa Bodnath și multe, multe altele.
Pentru mai multe informații, vă trimit la ghiduri. Desigur, multe informații puteți găsi și pe internet.
Limba: Limba oficială este nepaleza. În turism, engleza este folosită pe scară largă. Se vorbește în toate restaurantele și magazinele, precum și pe traseele de trekking, în lodge-uri.
Moneda: Rupia nepaleză (NPR). Merită întotdeauna să schimbați USD sau EUR în moneda locală și să plătiți apoi cu aceasta. Plățile în valută vor fi foarte dezavantajoase. Cele mai bune cursuri se găsesc întotdeauna în localitățile mari, precum Kathmandu sau Pokhara. În cele mai mici, de exemplu în Namche Bazar, schimbul va fi mai puțin avantajos.
Acoperire mobilă: Pe cea mai mare parte a teritoriului Nepalului, în văi, acoperirea este bună. În timpul trekkingului spre Everest, pe o parte a traseului telefoanele funcționează, dar există zile în care nu veți avea deloc semnal. În fiecare lodge de pe traseul spre Everest se poate folosi internetul, deși, de cele mai multe ori, contra cost.
Electricitate: Prize de tip britanic. În munți, electricitatea provine cel mai adesea de la panouri solare. În lodge-uri, încărcarea telefonului, a aparatului foto, a camerei video sau a power bankului se face contra cost.
